Femeia care îmi făcea curățenie în salon mi-a schimbat perfuzia la trei dimineața și mi-a șoptit

aici, domnule Eduardo. Acum doi ani.

Am rămas nemișcat.

— Cum îl chema?

— Julián Morales.

Numele îmi era cunoscut. Mi-am amintit vag de un bărbat de aproximativ cincizeci de ani, internat cu o afecțiune care părea tratabilă. Murise neașteptat, iar Arturo îmi spusese că suferise o complicație gravă.

— Îmi pare foarte rău, am șoptit.

Teresa a clătinat din cap.

— După moartea lui, cumnata mea a descoperit că semnase niște documente prin care o parte din proprietățile familiei ajunseseră la o companie necunoscută. Fratele meu nu era bogat, dar avea două spații comerciale și o casă moștenită de la părinții noștri.

— Fénix Patrimonial?

Teresa a ridicat brusc privirea.

— Ați văzut numele?

— Este trecut în caiet.

A început să plângă în tăcere.

— Am încercat să aflu ce se întâmplase. Nimeni nu voia să vorbească. Așa că m-am angajat aici la curățenie. Nu pentru bani. Pentru că voiam să găsesc dovezi.

Am privit-o cu