uimire.
— De cât timp lucrezi aici?
— De un an și jumătate. Am strâns copii ale unor documente, nume și date. Fiolele le-am găsit în recipientele pentru deșeuri medicale, dar nu știu ce conțineau. Am păstrat ce am putut, fără să ating materialele contaminate. Știam că, într-o zi, cineva trebuie să le analizeze.
Am simțit un nod în gât.
— Și ai riscat totul ca să mă ajuți.
Teresa și-a șters lacrimile.
— Când v-am văzut în pat, mi-am amintit de fratele meu. Aceleași dureri. Aceeași slăbiciune. Aceeași perfuzie adusă noaptea. Nu puteam să stau din nou și să privesc.
Am întins mâna și i-am prins degetele asprite.
— Îți promit că nu voi lăsa lucrurile așa.
Teresa m-a privit speriată.
— Nu faceți promisiuni pe care nu le puteți ține, domnule Eduardo. Oamenii aceștia sunt periculoși.
— Atunci trebuie să ne asigurăm că nu mai pot face rău nimănui.
Am hotărât să acționăm în aceeași
Comments