documentelor pe care le avea.
I-am spus un singur lucru:
— Nu știu încă ce s-a întâmplat cu adevărat. Dar voi afla.
— Asta vreau și eu.
Nu răzbunare.
Nu bani.
Adevărul.
În următoarele săptămâni, Mihai începu să caute împreună cu un avocat documentele vechi.
Nu toate amintirile lui Luca și nici toate cele ale lui Mihai puteau fi tratate automat ca dovezi după douăzeci și unu de ani.
Au existat declarații.
Dosare.
Acte vechi.
Un raport al accidentului.
Și, într-o cutie păstrată de Sorin, câteva scrisori pe care nu le trimisese niciodată.
Într-una scria:
„Am spus că eu conduceam pentru că Mihai mi-a promis că va avea grijă de familia mea dacă lucrurile merg rău. După câteva luni, nu mi-a mai răspuns.”
Când Mihai citi rândurile, începu să plângă.
— E adevărat.
Nu-l mai văzusem plângând așa niciodată.
— I-am dat niște bani la început. Apoi Sorin a început să mă urască. Ne
Comments