spus.
Am rămas pe scaun.
La început m-am simțit ciudat. Mâinile îmi veneau singure să adune tacâmurile și să ducă vasele la chiuvetă.
Dar apoi mi-am amintit că eram musafir.
Și m-am lăsat să fiu musafir.
Mai târziu, când copiii se jucau lângă brad, Mihaela s-a așezat lângă mine.
— Mamă, pot să te întreb ceva?
— Sigur.
— Ai fost foarte supărată pe mine?
Am privit-o cu atenție.
— Da, draga mea. Am fost.
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Îmi pare rău.
— Știu. Dar vreau să înțelegi ceva. Nu m-a durut doar suma aceea de bani. M-a durut că ai crezut că trebuie să plătesc ca să am un loc în familia ta.
Mihaela și-a coborât privirea.
— Nu m-am gândit că așa o să simți.
— Tocmai de aceea trebuie să vorbim mai mult. Nu vreau să ghicești ce simt. Și nici eu nu vreau să ghicesc ce probleme aveți voi.
Fiica mea
Comments