cimitir.
Am dus un buchet de flori albe și am curățat cu grijă piatra funerară. Apoi m-am așezat pe banca de lângă mormânt și i-am povestit tot ce se întâmplase.
Despre căsuța din spatele silozului.
Despre cearta cu Mihaela.
Despre Tudor și blocnotesul lui galben.
Despre cursul de pictură și despre nepoții care veneau acum în vizită, fără ca eu să fiu obligată să-i îngrijesc patru zile pe săptămână.
— Știi, Dumitre, am spus încet, cred că ți-ar fi plăcut locul meu.
Vântul mișca ușor florile de lângă piatră.
— Are o prispă mică și un leagăn. Dimineața miroase a cafea, iar seara se aud camioanele de la siloz. Nu e mare lucru, dar este al meu.
Mi-am șters o lacrimă.
— Mi-a fost greu fără tine. Încă îmi este. Dar încep să cred că pot avea o viață frumoasă și de acum înainte.
Am rămas acolo câteva minute, apoi m-am ridicat și
Comments