plece, Tudor a luat blocnotesul de pe masă.
— Doamnă Iudita, vreau să vă spun ceva. Am fost nedrept cu dumneavoastră. Am făcut un calcul în care am trecut banii și orele pe care le-am putea obține de la dumneavoastră, dar n-am pus nicăieri ceea ce ați sacrificat deja pentru familia asta.
Am simțit un nod în gât.
— Îți mulțumesc că recunoști.
— Nu vă cer să ne iertați imediat.
— Nici nu pot promite asta. Dar putem începe de aici.
Mihaela m-a îmbrățișat înainte să iasă. A fost o îmbrățișare lungă, stângace, de parcă amândouă uitaserăm cum să ne apropiem fără să ne rănim.
— Pot să vin mâine cu copiii? m-a întrebat.
Am zâmbit.
— Sigur. După prânz, dacă vreți. Dimineață vreau să merg la piață.
Mihaela a râs printre lacrimi.
— Bine, mamă. După prânz.
După ce au plecat, am rămas câteva minute în prag. Aerul mirosea a porumb uscat și a pământ
Comments