în ochii lui durerea pierderii.
Și m-a revoltat.
Pentru că noi trăiserăm cu aceeași durere trei ani.
Doar că el alesese să ne-o provoace.
Nu am rezolvat nimic în aeroport.
Nici nu puteam.
Am sunat autoritățile și avocatul cu care lucrasem după dispariția lui.
Situația juridică trebuia clarificată oficial, inclusiv documentele întocmite după dispariție și implicațiile financiare ale faptului că Gabriel fusese în viață tot timpul.
Nu l-am lăsat pe Mihai singur cu el.
Gabriel mi-a cerut numărul de telefon.
I-am spus că îl avea deja.
Nu se schimbase de șase ani.
Asta l-a făcut să tacă.
În lunile următoare, adevărul a devenit și mai urât.
Unele dintre datoriile lui erau reale.
Altele fuseseră exagerate când încercase să-și justifice fuga.
Nu existase nicio amenințare care să-l oblige să dispară.
Nicio pierdere de memorie.
Nicio conspirație.
Nimeni nu-l ținuse departe.
Avusese alegeri.
Și, zi după zi, timp de aproape trei ani,
Comments