Fiul meu m-a lăsat în fața blocului și mi-a spus prin interfon: «Mamă, nu mai veni neanunțată. Soției mele nu-i place.» Am lăsat coșul lângă ușă și am plecat. Dar când nora mea a aflat ce făcuse, reacția ei a schimbat totul…

de câte ori spuneai „Mănâncă tu, mamă, eu nu mai pot”.

Vocea i s-a frânt.

— Abia când am crescut am înțeles că uneori nu mâncai pentru că nu mai rămânea suficient pentru tine.

Am simțit cum mi se umplu din nou ochii de lacrimi.

— Nu ți-am dat ca să-mi fii dator.

— Știu.

Atunci s-a aplecat și mi-a luat mâinile între ale lui.

— Dar nici nu aveam dreptul să uit.

L-am privit lung.

Era tot băiatul meu.

Doar că acum era un bărbat care făcuse ceva ce mă rănise profund.

— Ascultă-mă bine, i-am spus.

A ridicat ochii.

— Nu m-a durut că mi-ai cerut să sun înainte. E casa voastră. Aveți programul vostru și e firesc să-l respect.

Am făcut o pauză.

— M-a durut că m-ai lăsat în stradă.

A închis ochii.

— Știu.

— Și m-a durut că ai pus în gura soției tale niște cuvinte pe care ea nu le spusese.

Elena