Fiul meu mi-a arătat ușa și mi-a spus: „Ori îi ceri scuze soției mele chiar acum, ori pleci din casa noastră

bucătărie.

La început, liniștea mă neliniștea.

Mă simțeam inutilă.

Nora a observat.

Într-o dimineață, când m-a găsit făcând ordine în dulapurile ei, s-a sprijinit de ușă.

— Ce faci?

Am ridicat din umeri.

— Am văzut că lucrurile nu erau aranjate.

— Și?

— M-am gândit să te ajut.

A venit lângă mine și mi-a luat ușor din mână un prosop.

— Camelia, nu trebuie să demonstrezi nimic aici.

M-am uitat la ea.

— Nu știu ce să fac dacă nu am nimic de făcut.

Nora a zâmbit trist.

— Atunci poate tocmai asta trebuie să înveți.

⠀

***

⠀

La o săptămână după sosire, am mers la un medic recomandat de Nora.

I-am dus analizele și dosarul meu medical.

M-a întrebat despre durerile de spate, despre genunchi și despre tratamentul pentru osteoporoză.

Apoi m-a întrebat cât de mult efort făceam într-o zi obișnuită.

I-am povestit.

La început, a ascultat fără să mă întrerupă.

Când am terminat, a lăsat pixul

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy