gândeam la Hugo, care mă aștepta mereu la poarta școlii.
Într-o seară, am început să scriu un mesaj prin care mă ofeream să reiau plata cursurilor.
Nora m-a văzut.
— Ce faci?
I-am explicat.
S-a așezat lângă mine.
— Vrei să plătești pentru că ai decis că asta este bine pentru Sofia sau pentru că te simți vinovată?
Am rămas tăcută.
— Nu știu.
— Atunci nu lua decizia în seara asta.
Am pus telefonul deoparte.
A doua zi, după ce m-am liniștit, am înțeles că puteam să-i iubesc pe copii fără să accept din nou întregul sistem de obligații.
Am decis să nu reiau plățile automate.
În schimb, i-am scris lui Teodor că aș vrea să vorbesc cu nepoții și că putem găsi, în timp, o modalitate sănătoasă de a păstra legătura.
Nu mi-a răspuns.
⠀
***
⠀
Într-o după-amiază, Nora m-a găsit pe terasă cu albumul de fotografii în brațe.
Priveam o imagine veche cu
Comments