Fiul meu mi-a arătat ușa și mi-a spus: „Ori îi ceri scuze soției mele chiar acum, ori pleci din casa noastră

Sebastian.

— Sunteți doi adulți. Sunt sigură că veți găsi o soluție.

Claudia a închis telefonul fără să-și ia rămas-bun.

Am rămas câteva secunde nemișcată, cu aparatul în mână. Mă așteptam să mă cuprindă panica. Să mă răzgândesc. Să o sun înapoi și să-i spun că vin.

Dar nu am făcut-o.

M-am așezat pe marginea patului și am început să plâng.

Nu pentru că mă certasem cu nora mea.

Ci pentru că îmi dădeam seama cât de greu îmi era să spun un singur cuvânt.

Nu.

⠀

***

⠀

În dimineața următoare, sora mea Nora m-a sunat.

— Ai făcut bagajele?

— Aproape.

— Cam cât înseamnă „aproape”, Camelia?

Am zâmbit pentru prima dată în acea săptămână.

Nora era cu patru ani mai mare decât mine și avea un fel de a vorbi care nu lăsa prea mult loc pentru scuze. După divorțul ei, se mutase într-o casă lângă mare, unde își amenajase și o mică locuință