accept asta.”
Mi s-a făcut rău.
Richard mi-a explicat ce știa.
După moartea lui Robert, Helen încercase să afle dacă acesta lăsase undeva documentele originale.
Nu pentru bani.
Nu pentru casă.
Ci pentru că acele documente ar fi putut demonstra că ea nu falsificase actele pentru care fusese acuzată cu aproape treizeci de ani înainte.
— Iar Vanessa? am întrebat.
— Aici lucrurile devin complicate.
Vanessa știa povestea mamei sale.
Știa cine eram.
Știa cine fusese Robert.
Iar Richard avea dovezi că, înainte să-l întâlnească pe Daniel, căutase informații despre familia noastră.
Am simțit cum fiecare amintire frumoasă din ultimii doi ani se transforma într-o întrebare.
— Deci s-a apropiat intenționat de fiul meu?
— Nu știu, spuse Richard.
— Cum puteți să nu știți?
— Pentru că pot dovedi că știa cine era Daniel înainte de prima lor întâlnire pe care el o considera întâmplătoare. Nu pot dovedi ce a simțit pentru el după aceea.
Comments