Fratele meu a venit la înmormântarea tatălui cu un evaluator și mi-a spus: „Ai 48 de ore să ieși din atelierul care nu-ți aparține!” Eu îmi îngrijisem tatăl în ultimii ani, îi făcusem cumpărăturile și lucrasem lângă el până în ultima săptămână

care el venise după înmormântare, hotărât să mă scoată din atelier.

— Nu-ți cer să fii de acord cu testamentul, i-am spus. Dar îți cer să nu mai vorbești despre mine ca despre un om care a furat ceva. Nu am luat nimic pe ascuns.

Am continuat să lucrez în atelier. Am reparat acoperișul, am înlocuit instalația electrică veche și am păstrat bancul de lucru al tatălui meu exact acolo unde fusese. Nu am vândut proprietatea, fiindcă voiam să păstrez locul în care învățasem meseria și în care petrecusem atâția ani alături de el.

Călin s-a întors la București. O vreme am vorbit foarte rar. Nu am încercat să-l cumpăr cu bani și nici să-i ofer o parte din proprietate doar ca să înceteze cearta. Dacă urma să reconstruim relația, trebuia să o facem fără presiuni și fără pretenții asupra bunurilor care îmi reveniseră legal.

Într-o seară, după ce am închis