plecat într-un weekend la Sibiu, singură, doar pentru că îmi doream să mă plimb și să beau o cafea într-un loc frumos.
La început, fiecare lucru făcut fără Andrei mi se părea ciudat.
Apoi am început să simt o libertate pe care o uitasem.
Nu însemna că nu mai sufeream.
Existau seri în care plângeam.
Existau dimineți în care mă trezeam și, pentru câteva secunde, uitam că nu mai eram împreună.
Dar învățam să merg mai departe.
Ceasul tatălui meu
Într-o după-amiază, avocatul meu m-a anunțat că Andrei dorea să-mi returneze câteva obiecte personale.
Printre ele se afla și ceasul tatălui meu.
L-am primit într-o cutie mică.
Cureaua maro era puțin uzată.
Pe spate se vedea încă zgârietura făcută de tata când repara gardul din curte.
Am ținut ceasul în palmă mult timp.
Mi-am amintit ziua în care i-l dăruisem lui Andrei.
Crezusem atunci că îi încredințez o parte din
Comments