În dimineața de după nuntă, goleam buzunarele costumului soțului meu înainte să-l duc la curățătorie

când s-a născut Mara. Nu eram căsătoriți și ne despărțiserăm înainte să împlinească un an, dar am crescut-o împreună cât am putut.

⠀

— De ce nu mi-ai spus?

⠀

A tăcut mult timp.

⠀

— Pentru că am fost laș.

⠀

M-am uitat la el.

⠀

— Ce înseamnă asta?

⠀

— Când te-am cunoscut, trecuseră aproape trei ani de la moartea ei. Încercam să-mi reconstruiesc viața. La prima noastră întâlnire m-ai întrebat dacă am copii și am spus că nu.

⠀

Am simțit un fior.

⠀

Îmi aminteam perfect conversația.

⠀

— Și după aceea?

⠀

— După aceea, de fiecare dată când voiam să-ți spun adevărul, îmi aminteam că te mințisem deja. Cu cât trecea mai mult timp, cu atât mi-era mai frică să nu te pierd.

⠀

***

⠀

M-am ridicat și am mers spre fereastră.

⠀

Afară, Bucureștiul se trezea la viață. Mașinile se mișcau prin intersecție, oamenii se grăbeau spre serviciu, iar undeva, la etajul inferior, se auzea zgomotul farfuriilor din restaurantul hotelului.

⠀

Pentru

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy