se ridică imediat.
— Cine ți-a spus?
Și acela a fost momentul în care am știut că Gabriel avusese dreptate să investigheze.
Nu pentru că răspunsul lui demonstra vreo infracțiune.
Ci pentru că nu fusese:
„Nu.”
Fusese:
„Cine ți-a spus?”
— Nu discutăm asta fără avocați, am spus.
Alexandru se ridică.
— Elena, compania este a mea.
— Atunci n-ar trebui să ai nicio problemă să explici documentele societății celor care au dreptul să le verifice.
— Tu vrei să mă distrugi.
Am rămas calmă.
— Nu. Vreau să aflu ce s-a întâmplat cu ceea ce am construit împreună și ce îmi aparține legal. Sunt două lucruri diferite.
Asta a devenit regula mea în lunile următoare.
Nu voiam compania lui pentru că mă înșelase.
Nu voiam casa doar ca să-l văd umilit.
Nu voiam să public fotografii cu Sofia.
Nu am sunat presa.
Nu am trimis mesaje familiei ei.
Nu am făcut nimic din ceea ce,
Comments