În noaptea de Revelion, soțul meu mi-a spus că trebuie să lucreze

designeră din România.

Nici nu trebuia.

Primul meu proiect nou a fost un apartament cu trei camere.

Când clienta mi-a trimis primul avans, am privit suma și am început să plâng.

Nu pentru că era mare.

Ci pentru că erau bani câștigați din nou de Elena, nu bani care existau pentru că eram soția lui Alexandru Crăciun.

Investigația financiară a durat luni.

Unele plăți către Sofia au putut fi documentate.

Altele au rămas contestate și au trebuit clarificate în cadrul procedurilor corespunzătoare.

Nu am primit într-o după-amiază o servietă cu „dovada definitivă”.

Viața reală rareori funcționează așa.

Dar verificările au fost suficiente pentru ca avocații mei să conteste anumite operațiuni și pentru ca valoarea participațiilor, contribuțiile mele și patrimoniul nostru să fie analizate serios în divorț.

Iar contribuția mea la începuturile companiei nu mai putea fi rezumată de Alexandru prin:

— Elena doar m-a susținut.

Existau e-mailuri.

Contracte.

Proiecte.

Clienți introduși