prin mine.
Documente.
Muncă.
Ani.
Într-o zi, Alexandru mi-a spus:
— Compania n-ar fi existat fără mine.
— Probabil.
Se opri, surprins că nu mă certam.
— Atunci recunoști?
— Sigur.
Apoi am continuat:
— Dar faptul că n-ar fi existat fără tine nu înseamnă că a existat numai datorită ție.
Nu mai spuse nimic.
Aceasta fusese una dintre cele mai mari greșeli ale căsniciei noastre.
În timp, povestea companiei devenise povestea lui.
El avusese ideea.
El găsise investitorii.
El câștigase clienții.
El făcuse sacrificiile.
Eu fusesem redusă la „soția care l-a susținut”.
Dar sprijinul meu avusese nume, ore de muncă, proiecte și rezultate.
Divorțul s-a încheiat fără scena spectaculoasă pe care prietenii mei și-o imaginau.
Nimeni nu a ieșit din tribunal cu totul.
Nimeni nu a rămas cu nimic.
Au existat negocieri, evaluări, documente și compromisuri.
Casa a fost tratată conform situației juridice stabilite prin acte și contribuții, nu după cine striga mai tare
Comments