În timp ce ambulanța îl ducea pe tata la spital, mi-a strecurat un plic în mână și mi-a șopti

seara aceea. Nu îl scrisese în grabă, speriat de ambulanță. Îl păstrase aproape, probabil așteptând un moment în care să mi-l poată încredința.

Am desfăcut cu grijă banda adezivă.

Înăuntru se aflau trei lucruri: o cheie mică, argintie, o fotografie veche și o scrisoare împăturită în patru.

Am scos fotografia prima.

Era făcută într-o curte, în fața unei case pe care nu o recunoșteam. Tata părea mult mai tânăr, poate de treizeci de ani. Ținea în brațe o fetiță de aproximativ patru ani, cu părul castaniu prins în două codițe. Lângă el stătea o femeie blondă, care zâmbea spre aparat.

Pe spatele fotografiei erau scrise trei nume.

„Daniel, Rebecca și Emily. Vara lui 2001.”

Daniel era tata.

Dar cine erau Rebecca și Emily?

Am încercat să-mi amintesc unde locuiserăm în vara aceea. Eu aveam cinci ani. Din câte știam, părinții mei fuseseră căsătoriți de șapte ani și locuiseră în aceeași