ÎN ZIUA NUNȚII MELE, SOACRA MI-A IEȘIT ÎN FAȚĂ CHIAR ÎN MIJLOCUL BISERICII

foarte importantă.

Rodica a urmărit direcția privirii mele.

Pentru prima dată, nu a comentat nimic despre părul meu.

A zâmbit slab.

— Este o fotografie frumoasă.

Am încuviințat.

— Da. Este.

Nu am devenit apropiate peste noapte.

Au existat discuții dificile și momente în care a trebuit să stabilim din nou limite.

Dar Rodica a început să înțeleagă că respectul nu se obține prin autoritate.

Se câștigă prin felul în care îi tratezi pe ceilalți.

Un an mai târziu, la aniversarea nunții noastre, Bogdan m-a dus în aceeași biserică.

Nu era nicio ceremonie.

Nu erau invitați.

Doar noi doi.

Am intrat și ne-am așezat pe o bancă.

Părul meu crescuse suficient cât să-l port într-o tunsoare scurtă.

Încă mergeam la controale medicale și învățasem să nu consider sănătatea un lucru garantat.

Bogdan m-a luat de mână.

— La ce te gândești?

Am privit spre altar.

— La cât de speriată eram în ziua nunții.

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy