nu dispăruseră toate grijile, dar avea un program de lucru mai potrivit, acces la sprijin pentru copii și câțiva oameni pe care îi putea suna când lucrurile deveneau dificile.
Walter, la rândul lui, a început să primească ajutor pentru cumpărături și pentru îngrijirea casei.
Margaret îl vizita aproape zilnic.
În fiecare duminică, Emily venea să-l ia la cină.
Uneori, Sophie rămânea la el câteva ore și îl asculta povestind despre vremurile în care oamenii nu aveau telefoane mobile și ascultau știrile la radio.
Ben îl ruga mereu să-i arate bastonul.
— Când o să fiu mare, o să am și eu unul?
Walter râdea.
— Sper să nu ai nevoie, băiete.
Într-o după-amiază de primăvară, Emily l-a găsit pe Walter pe veranda casei lui.
Stătea într-un fotoliu, cu o pătură pe genunchi și o fotografie veche în mână.
— Cine este? l-a întrebat ea.
Walter i-a arătat imaginea.
Era o femeie tânără, cu
Comments