Judecătorul Richard Collins și-a scos ochelarii și i-a așezat încet pe birou.

doua oară când m-ai primit în familia ta.

Emily a început să plângă.

— Domnule Miller…

— Walter, te rog.

— Walter, nu trebuie să ne răsplătești pentru nimic.

Bătrânul a zâmbit.

— Știu acum.

A privit spre grădină.

— Am învățat târziu, dar am învățat.

În ziua în care Walter a împlinit 102 ani, Emily și copiii i-au organizat o petrecere mică.

Margaret a adus un tort.

Thomas Reed a venit cu un buchet de flori și o felicitare semnată de câțiva angajați ai magazinului.

Sophie a făcut o coroană din carton pe care scrisese cu litere mari:

„CEL MAI BUN BUNIC WALTER DIN LUME”.

Ben a insistat să pună toate lumânările pe tort.

— Nu avem o sută două lumânări, i-a explicat Emily.

— Atunci punem două, a decis băiețelul. Una pentru o sută și una pentru doi.

Toată lumea a râs.

Walter a privit oamenii adunați în jurul mesei.

Cu un an în urmă,