bătrână acum.
— Nu spuneți asta ca și cum ar fi ceva de care trebuie să vă fie rușine.
Am simțit cum îmi tremură vocea.
— Treizeci și patru de ani am intrat pe ușa aceea. Și am plecat cu șorțul într-o sacoșă, de parcă făcusem ceva rău.
Alexandru a tăcut câteva secunde.
— Aș vrea să vă întâlnesc. Am o propunere, dar vreau să o discutăm față în față.
A doua zi ne-am întâlnit într-o cafenea liniștită.
Cu greu l-am recunoscut pe băiatul de altădată în bărbatul elegant care sa ridicat imediat când am intrat.
Ma îmbrățișat.
— Tanti Elena, dumneavoastră sunteți exact la fel.
Am râs.
— Numai tu puteai să spui așa ceva. Am încărunțit de tot.
Alexandru mi-a povestit despre viata lui. Terminase facultatea lucrând în paralel, apoi deschisese o mică firmă de distribuție. Afacerea crescuse, iar acum oferă produse pentru hoteluri, restaurante și cantine private.
— Pregătesc un atelier nou pentru






Comments