La 68 ani, după 34 ani de muncă în aceeași muncă, noul patron mi-a spus în fața lor de a câștiga: „Băi ca dumneata sperie lumea! De mâine să nu mai vii!”

Eu nu cumpăr demnitatea doamnei Elena cu un contract.

Apoi sa întors spre Bianca.

— Știți cum pot lua legătura cu dumneaei?

Fată a încuviințat.

— Am numărul ei.

În după-amiaza aceea eram acasă când mi-a sunat telefonul.

Nu cunoaștem numărul.

— Alo?

— Bună ziua. Doamna Elena?

— Da.

— Numele meu este Alexandru Stoica. Nu știu dacă vă mai amintiți de mine.Am rămas tacută.

— Acum mulți ani venea la brutărie un băiat slab, cu o geacă albastră prea mare pentru el. Îi dădeați cornuri înainte să meargă la școală.

Mi-am dus mâna la gură.

— Alexandru?

A răsunat.

— Da, atât Elena.

Ochii mi-s-au umplut de lacrimi.

— Doamne… Tu ești? Ce mai faci, mamă?

— Bine. Foarte bine. Și voiam de mult să vă mulțumesc.

— Pentru ce să-mi mulțumești? Erai copil.

— Tocmai pentru asta.

A făcut o pauză.

— Am fost astăzi la brutărie și am aflat ce sa întâmplat.

Mi-a dispărut zâmbetul.

— Lasă, mamă. Asta este. Sunt