am descoperit motivul.
Nu dintr-o mărturisire dramatică a lui Marcu.
Din documente.
Cu aproape șapte luni înainte, soțul meu începuse să se intereseze mult mai activ de finanțele mele.
Eu moștenisem de la părinții mei două proprietăți și economii pe care le ținusem separat. Nu eram fabulos de bogată, dar aveam suficient cât să trăiesc fără să depind de Marcu.
În aceeași perioadă, el făcuse investiții despre care eu nu știam.
Și pierduse foarte mulți bani.
Când avocatul meu a început să verifice situația, am găsit ceva și mai tulburător: Marcu discutase despre posibilitatea ca eu să nu mai fiu capabilă, în viitor, să-mi gestionez singură anumite probleme financiare.
Dintr-odată, totul s-a legat.
Amețeala.
Confuzia.
Momentele de somnolență.
Felul în care îmi spunea apoi:
— Vezi? Tocmai de asta ar trebui să mă ocup eu de lucrurile importante.
Dar exista o diferență enormă între suspiciune și dovadă.
Nu puteam spune pur
Comments