La masa de duminică, l-am văzut pe soțul meu rupând un pliculeț alb și turnând conținutul în supa mea

i s-au umplut de lacrimi.

— Eu am văzut pliculețele înainte.

Am încremenit.

— Ce?

— Nu știam ce erau. Marcu mi-a spus că sunt ceva ce medicul tău recomandase și că nu voiai să le iei.

Am simțit că mi se face rău.

— De cât timp?

Iudita și-a întors capul.

— De câteva luni.

Acolo s-a prăbușit și ultima bucată din căsnicia mea.

Iudita nu recunoștea că știa că fiul ei îmi făcea rău. Spunea că acceptase explicația lui.

Dar știa că Marcu îmi punea ceva în mâncare fără ca eu să știu.

Și nu-mi spusese niciodată.

— De ce nu m-ai întrebat?

Plângea.

— Pentru că era fiul meu.

— Iar eu eram soția lui de douăzeci și șase de ani.

N-a avut răspuns.

În săptămânile care au urmat, investigația a continuat. Unele dintre episoadele mele anterioare nu mai puteau fi demonstrate cu certitudine după atâta timp. Pentru altele existau elemente medicale și circumstanțiale care