e posibil…
—Ba da.
Am ridicat bărbia.
—Mama nu a lăsat totul la voia întâmplării.
Patricia a încercat să râdă.
—Hai, Ion, sigur e o prostie—
—Nu e, a spus el încet.
Vocea îi tremura.
Pentru prima dată.
—E real.
Liniștea s-a așternut peste curte.
Bruno a ieșit și el în ușă.
—Ce s-a întâmplat?
Nimeni nu i-a răspuns.
M-am uitat la ei.
Pe rând.
—De azi înainte, lucrurile se schimbă.
Vocea mea era calmă.
Sigură.
—Nu mă mai dați afară din casa mea.
Patricia a înlemnit.
Tata s-a așezat încet pe scaun.
Înfrânt.
Minciuna lui… se prăbușise.
Iar eu nu mai eram fata care pleca plângând.
Eram fata care se întorcea… și rămânea.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane
Comments