Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

Nu mă simt prea bine.

— Vin cu tine până acolo.

— Nu este nevoie.

Am încercat să zâmbesc, dar mi-am simțit obrajii înțepeniți. M-am ridicat, mi-am luat geanta și am pornit spre toaletele din apropierea unei cafenele. Nu m-am uitat înapoi până când nu am ajuns după colț.

Acolo am sunat-o imediat pe mama.

— Mamă, sunt singură. Spune-mi ce ai găsit.

— Elena, ascultă-mă. Am fotografiat tot ce era în sertar. Mai este un dosar cu acte și niște mesaje imprimate. Pe unul dintre ele scrie că tu trebuie să fii în afara țării până joi seară.

Am simțit că mi se înmoaie genunchii.

— De ce joi?

— Pentru că vineri dimineață este programată o întâlnire la un birou notarial. Am găsit o copie a unei programări și numele unui bărbat, Radu Ionescu. Nu știu cine este, dar apare pe mai multe documente.

Mi-am sprijinit spatele de perete.

— Apartamentul bunicii…

— Da, draga mea.