Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

Cred că vor să-l vândă fără știrea ta.

Am închis ochii. Apartamentul acela nu era doar o proprietate. Bunica îl cumpărase după aproape patruzeci de ani de muncă și mi-l lăsase mie, spunându-mi că o femeie trebuie să aibă întotdeauna un loc unde să se poată întoarce.

Dragoș știa cât de important era pentru mine.

— Mamă, ce este cu pașaportul acela pe alt nume?

— Nu știu. Arată ciudat. Nu pot să spun dacă este adevărat sau fals. Dar fotografia seamănă cu tine, iar în dosar există și copii după cartea ta de identitate.

Am privit în jur. Oamenii treceau grăbiți, împingând valize, discutând despre vacanțe și verificând orele de îmbarcare. Pentru ei era o zi obișnuită. Pentru mine, lumea se schimbase în câteva minute.

— Mamă, nu atinge mai mult decât ai atins deja. Pune actele la loc, păstrează fotografiile și ieși din casă. Te rog să mergi la tine și