M-am căsătorit cu pacienta mea aflată pe moarte, deși știam că mai avea doar trei zile de trăit

consilier specializat în etică medicală. Nu căutam pe cineva care să-mi spună că totul fusese perfect. Voiam să privesc sincer deciziile luate, inclusiv faptul că acceptasem o căsătorie cu o pacientă aflată la sfârșitul vieții.

Am înțeles că intențiile bune nu înlătură automat problemele de etică și că un medic trebuie să protejeze autonomia și interesele pacientului, inclusiv atunci când propriile emoții sunt foarte puternice.

Nu puteam schimba trecutul. Dar puteam învăța din el și puteam avea mai multă grijă de felul în care îmi exercitam profesia.

La câteva luni după înmormântare, am revenit pentru prima dată în salonul în care fusese internată Alicia.

Patul era ocupat de o altă pacientă, o femeie în vârstă care citea o revistă. Pe pervaz se afla un ghiveci cu o plantă verde.

Am rămas câteva secunde în prag.

Una dintre asistentele care participaseră la nunta noastră m-a observat.

— Lucas, ești bine?

Am zâmbit

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy