să știi ce poate fi susținut de documente și ce este doar declarația părinților mei.
Ana nu mi-a mulțumit.
Nu avea de ce.
Mi-a spus doar:
— Trimite totul prin avocat.
Așa am făcut.
Mama a încetat să mai accepte plicurile.
Când am întrebat-o de ce le acceptase atât de mult timp, răspunsul ei m-a surprins.
— La început din frică. Apoi din obișnuință. După aceea, fiecare plic devenise dovada că încă nu spusesem adevărul.
— De ce plângeai?
— Pentru că în prima vineri a fiecărei luni îmi aminteam ce fel de om devenisem.
Am luat-o de mână.
Dar n-am spus că nu era vina ei.
Pentru că o parte din responsabilitate îi aparținea.
Și ea știa.
Iubirea nu înseamnă să ștergi responsabilitatea cuiva doar pentru că îl iubești.
Relația mea cu tata s-a schimbat complet.
Timp de luni întregi nu i-am spus „tată”.
Îi spuneam Robert.
Prima dată când observă, nu comentă.
Comments