Mama mi-a cheltuit toți banii strânși în zece ani de muncă în Italia ca să-i facă fratelui meu o nuntă cu 300 de invitați. Când i-am cerut socoteală, mi-a spus: „Tu te descurci, Ionuț! Fratele tău e mai slab și trebuie ajutat!”

chirie. Bătrânul a plătit materialele pentru reparațiile clădirii, iar eu am contribuit cu munca mea.

În paralel, l-am sunat pe Marco, fostul meu șef din Italia. I-am explicat că voiam să rămân o vreme în România și l-am întrebat dacă îmi putea recomanda câteva scule la mâna a doua. Mi-a oferit posibilitatea să cumpăr în rate uneltele pe care nu le mai folosea firma lui. Nu era un cadou și nici o soluție miraculoasă, dar îmi permitea să încep fără o investiție uriașă.

În primele săptămâni am muncit aproape singur. Am curățat curtea, am reparat ușile și am pregătit atelierul. Nea Sandu mă ajuta cu sfaturi, iar seara stăteam amândoi pe bancă și discutam despre lucrările pe care le-aș fi putut accepta.

Primul client a fost un fost coleg al bătrânului, care avea nevoie de repararea unei terase. Apoi am primit o lucrare mică de renovare a unei băi. Nu