fost frică să pierd casa și slujba.
Elena îl privi mult timp.
— Și aproape m-ai pierdut pe mine.
Tatăl ei începu să plângă.
Elena nu îl îmbrățișă imediat.
Iertarea nu venea doar pentru că cineva plângea.
Dar îi spuse:
— Dacă vrei să reparăm ceva, începe prin a nu mai lăsa pe altcineva să vorbească în locul tău.
Cu Otilia lucrurile au fost diferite.
Când a înțeles cine era Victor, devenise brusc politicoasă.
Îi trimitea mesaje Elenei.
O invita la masă.
Îi spunea „draga mea”.
Elena nu răspundea.
Nu pentru că voia răzbunare.
Ci pentru că bunătatea apărută după aflarea averii lui Victor nu putea șterge cruzimea de dinainte.
Au trecut șase luni.
Într-o seară, Elena a revenit la atelier.
Victor lucra la aceeași masă.
Purta aceeași geacă veche.
— Ți s-a rupt iar șiretul? întrebă ea.
Victor se uită la bocanci și râse.
— De data asta am șireturi adevărate.
Elena zâmbi.
Comments