că te iubeam și știam cât de fragil era orgoliul tău.
Se opri.
— Mai târziu, pentru că mi-am dat seama că făcusem o greșeală lăsându-te să crezi că ai făcut totul singur.
Asta a durut mai tare decât orice spusese Vanessa.
— De asta aveai valiza pregătită?
Margaret mă privi.
— Nu.
— Atunci de ce?
— Pentru că știam de Vanessa de aproape două luni.
Am simțit că podeaua se mișcă.
— Cum?
— Nu sunt proastă, Daniel.
— De ce nu m-ai confruntat?
— Am vrut să văd dacă îmi vei spune singur.
— Și valiza?
— Era a ta.
Am rămas cu gura întredeschisă.
Margaret zâmbi pentru prima dată.
— Credeai că era a mea?
Am dat încet din cap.
— Îți pusesem câteva lucruri în ea. Dacă aveai de gând să pleci, nu voiam să te văd umblând prin casă două ore alegând cămăși pentru iubita ta.
M-am lăsat pe spătar.
Doamne.
Cât de puțin o cunoscusem pe
Comments