să o privească.
Altele păreau rușinate.
Atunci și-a luat poșeta și a fugit din sală, plângând și strigând că a fost umilită.
Ușa s-a trântit în urma ei.
Timp de câteva secunde nimeni nu a spus nimic.
Apoi tata s-a ridicat de la masa lui.
A venit până la mine și m-a îmbrățișat.
— Sunt mândru de tine.
Atunci am simțit pentru prima dată că îmi tremură genunchii.
Nu de frică.
De ușurare.
Ani întregi încercasem să fiu înțelegătoare, răbdătoare și politicoasă.
Iar în ultimele luni ignorasem semne pe care nu voiam să le văd.
Dar acum totul se terminase.
Am luat din nou microfonul.
— Îmi pare rău că ați asistat la asta. Dar nu puteam începe o căsnicie bazată pe minciuni.
O femeie de la una dintre mese a început să aplaude.
Apoi încă una.
Și încă una.
În mai puțin de un minut, întreaga sală a izbucnit în aplauze.
Comments