— Noapte bună, Laura. Te iubesc.

întrebat:

— Mami, de ce nu mai locuiește tati cu noi?

M-am așezat lângă ea.

— Pentru că eu și tata am avut probleme pe care nu am reușit să le rezolvăm.

— Din cauza mea?

Mi s-a strâns inima.

— Nu, iubita mea. Niciodată din cauza ta.

— Dar tati mă mai iubește?

Am respirat adânc.

— Relația dintre adulți și iubirea unui părinte pentru copil sunt lucruri diferite. Ce s-a întâmplat între noi nu este responsabilitatea ta.

Sofia m-a îmbrățișat.

— Te iubesc, mami.

— Și eu te iubesc.

În acea seară am înțeles cât de important era să nu transformăm copilul într-un mesager al conflictelor dintre adulți.

Nu voiam ca Sofia să crească simțind că trebuie să aleagă între părinți.

Nu voiam să-i cer să poarte povara trădării pe care o trăisem.

Și nu voiam să repete greșelile noastre.

În lunile următoare m-am întors treptat la serviciu.

Am renunțat la ideea că trebuie să salvez

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy