copil, bucurii, probleme și ani întregi de amintiri.
Și totuși, acum îmi dădeam seama că nu-l mai cunoșteam.
— Sunt puțin obosită, am răspuns.
— Atunci odihnește-te. Nu vreau să te stresezi.
M-a sărutat pe frunte și a plecat la serviciu.
Imediat ce am auzit mașina îndepărtându-se, am sunat-o pe sora mea, Cristina.
Era cu patru ani mai mare decât mine și locuia la aproximativ douăzeci de minute distanță.
— Trebuie să vii, i-am spus.
— Ce s-a întâmplat?
— Te rog, vino. Nu pot vorbi la telefon.
A ajuns într-o jumătate de oră.
Când m-a văzut, s-a speriat.
— Doamne, ce ai pățit?
Am început să plâng înainte să pot rosti vreun cuvânt.
I-am povestit totul.
Conversația auzită.
Numele Laurei.
Planul lui Andrei.
Și faptul că eu purtam copilul pe care ei intenționau să-l crească împreună.
Cristina a rămas nemișcată.
— Ești sigură că ai auzit bine?
— Fiecare cuvânt.
— Atunci trebuie să aflăm ce scrie în
Comments