nu clarificăm situația, mi-a spus.
Am urmat sfatul lui.
Între timp, Andrei continua să se comporte ca soțul perfect.
Îmi aducea fructe.
Mă întreba dacă am dormit bine.
Îi citea Sofiei povești seara.
Și își așeza mâna pe burta mea de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Fiecare gest mă durea.
Pentru că acum știam că în spatele lui se ascundea o minciună.
Într-o vineri, Laura a venit în vizită.
A adus o prăjitură și o jucărie pentru Sofia.
— Cum se simte viitoarea mămică? m-a întrebat zâmbind.
Am privit-o atent.
Purta o rochie verde și cerceii pe care îi primise de ziua ei.
Era aceeași Laura pe care o cunoșteam de ani întregi.
Și totuși, acum fiecare zâmbet mi se părea fals.
— Sunt bine, am răspuns.
S-a apropiat și mi-a atins burta.
— Ce minunat! Abia aștept să se nască.
Mi-am retras instinctiv corpul.
Laura a observat.
— Te doare ceva?
— Nu.
Comments