October 22, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Am rămas pe trotuar, lângă valiza mea, privind spre Florin. Încă speram că va ieși pe poartă, că va ridica bagajul și îmi va spune că totul fusese o ceartă și că puteam să mă întorc în casă. Dar fiul meu s-a uitat o clipă la mine, apoi a intrat și a închis ușa.
Nu-mi venea să cred. Cu câteva ore înainte venisem să-i ajut, așa cum făcusem de sute de ori. Acum nu mai aveam nici măcar un loc unde să-mi pun geanta.
Am sunat-o pe vecina mea, tanti Maria, care locuia la două străzi distanță. Când a auzit ce se întâmplase, a venit imediat cu mașina. Nu m-a întrebat de ce mă certasem cu ei și nici nu mi-a spus să mă împac cu nora mea. A coborât, mi-a luat valiza și m-a ajutat să mă așez pe bancheta din spate.
— Hai la mine, Elisabeta. Mai întâi bei un ceai și te liniștești. După aceea vedem ce ai de făcut.
În casa ei, am plâns pentru prima dată. Nu plângeam pentru că pierdusem un acoperiș deasupra capului. Aveam apartamentul meu, în care locuisem înainte să încep să stau atât de mult la Florin. Plângeam pentru că băiatul pe care îl crescusem singură mă lăsase în stradă fără să spună un cuvânt.
— Poate am greșit eu, i-am spus Mariei. Poate trebuia să termin mâncarea și să plec după ce veneau invitații.
Vecina mea a lăsat cana pe masă și m-a privit cu seriozitate.
— Tu ai mers acolo să ajuți, nu să fii slugă. Dacă te doare ceva și nu mai poți, ai dreptul să spui nu. Asta nu te face o mamă rea.
Am rămas la ea până seara, apoi m-am întors în apartamentul meu. Era rece și tăcut.
Comments