Nora mi-a scos valiza în fața porții după ce am refuzat să-i mai gătesc 40 de șnițele gratis. „Dacă nu mai ești bună de muncă, Elisabeto, n-ai ce căuta în casa noastră!” Fiul meu a stat în prag și m-a lăsat să plec, deși îmi petrecusem ultimii trei ani slujindu-i familia.

De când murise soțul meu, mă obișnuisem să petrec acolo multe seri singură, dar în ultimii ani îmi umplusem timpul cu treburile familiei. Acum, când am intrat în bucătărie, am observat că nu mai pregătisem nimic pentru a doua zi. Pentru prima dată după mult timp, nu aveam pe nimeni pentru care să gătesc.

Florin nu m-a sunat în acea seară. Nici a doua zi dimineață. În schimb, la prânz am primit un mesaj de la Raluca: „Sper că te-ai liniștit. Noi avem multe de făcut și nu putem sta după supărările tale.”

Am citit mesajul de două ori, apoi am închis telefonul. Nu i-am răspuns. Nu voiam să mă cert și nici să le demonstrez că sufeream. Voiam să înțeleg cum ajunsesem să cred că dragostea pentru copilul meu însemna să accept orice.

În zilele următoare, am început să-mi organizez din nou viața. Mi-am făcut cumpărăturile, mi-am pregătit mâncare