Noua soție a tatălui meu era rivala mea din liceu – am fost de acord să-i spun „Mamă”, dar cadoul de nuntă a făcut-o să țipe: „Cum îndrăznești?!”

său.

Chloe a deschis niște pahare de cristal pe care i le dăduse o mătușă.

Tata a deschis ceasul pe care i-l dăduse fratele său.

Apoi ochii lui au căzut asupra mea.

„Nisipoasă”.

Țineam paharul de șampanie în mână.

“Că?”.

Ea a zâmbit.

Iarăși acel zâmbet.

„Acum că suntem oficial o familie, cred că ar trebui să începi să-mi spui mamă.”

„Cred că ar trebui să începi să-mi spui mamă.”

Mai mulți oameni au râs.

Tata la fel.

Și-a pus brațul în jurul umerilor lui Chloe.

„O să-mi ia puțin timp să mă obișnuiesc cu asta.”

Chloe nu se uita la el.

Se uita la mine.

Mai mulți oameni au râs.

Mersesem la școală împreună.

Aveam practic aceeași vârstă.

Nimeni din camera aceea nu a crezut că ea se aștepta cu adevărat să o văd ca pe mama mea.

Dar ea voia să o spun.

Acel vechi sentiment a revenit.