„Nu avea încredere în băieții noștri! Nu semna nimic!” În timp ce îmi înmormântam soțul, telefonul mi-a vibrat în mână. Mesajul venea chiar de pe numărul lui, deși Robert murise cu trei zile înainte

să fie finalizată tranzacția. Când i-am confruntat, mi-au spus că tu oricum nu mai înțelegi asemenea lucruri.”

M-am așezat pe scaunul lui Robert.

Eu lucrasem douăzeci și opt de ani în contabilitate. Îi ajutasem să țină evidențele firmei când abia aveam trei angajați. Iar acum propriii mei copii mă considerau prea bătrână ca să înțeleg ce făceau cu bunurile noastre.

La sfârșitul scrisorii, Robert îmi lăsase numele și numărul avocatului nostru, domnul Pavel Ionescu.

„El știe ce am descoperit. Am lăsat la cabinet copii ale documentelor. Nu te baza doar pe ce găsești în birou.”

Am luat telefonul și l-am sunat.

— Doamnă Tereza, îmi pare rău pentru pierderea dumneavoastră, mi-a spus. Robert m-a rugat să vă contactez dacă se întâmplă ceva. Am încercat ieri, dar nu ați răspuns.

— Domnule avocat, cine mi-a trimis mesajul de pe telefonul soțului meu?

La celălalt capăt s-a făcut liniște.

— Eu, doamnă. Robert îmi lăsase