„Nu avea încredere în băieții noștri! Nu semna nimic!” În timp ce îmi înmormântam soțul, telefonul mi-a vibrat în mână. Mesajul venea chiar de pe numărul lui, deși Robert murise cu trei zile înainte

telefonul vechi, pe care îl folosea uneori pentru discuțiile confidențiale. M-a rugat ca, dacă nu mai apucă să vă explice personal, să vă avertizez înainte ca băieții să vă ceară semnături.

— Știa că o să moară?

— Nu. Dar era îngrijorat de sănătatea lui și de presiunile pe care le făceau fiii dumneavoastră. Mi-a cerut să păstrez documentele în siguranță.

Am început să plâng. Robert încercase să mă protejeze chiar și în ultimele săptămâni ale vieții lui.

A doua zi m-am întâlnit cu avocatul. Mi-a arătat copii ale unor contracte, extrase contabile și corespondența dintre Robert și cei doi băieți.

— Soțul dumneavoastră descoperise nereguli serioase, mi-a explicat. Dar vreau să fiu foarte clar: documentele trebuie verificate, iar eventualele falsuri și fraude trebuie cercetate de autorități. Nu putem trage concluzii doar din suspiciuni.

— Și cu proprietățile ce se întâmplă?

— Nu semnați nimic până nu clarificăm situația juridică și succesiunea. Fiii dumneavoastră nu