— Nu te mai preface că ești bolnavă! Ai două mâini și două picioare. Te muți în camera de la subsol sau pleci din casa mea! Marius a rostit cuvintele în timp ce îi lua soacrei sale perna de pe canapea și o arunca pe fotoliul de lângă ușă

Într-o zi, când Doina a reușit să meargă singură până la poartă, și-a sunat fiica și i-a spus că făcuse primul drum fără să se oprească. Alina s-a bucurat atât de mult, încât a început să plângă la telefon.

Doina a zâmbit. Nu avea nevoie ca familia să o considere puternică în fiecare clipă. Avea nevoie să poată spune când îi era greu, fără să fie acuzată că se preface.

Uneori, cel mai dureros lucru nu este că un străin refuză să te ajute, ci că propriul copil vede cât suferi și alege să tacă. Iar întrebarea care a rămas în familia lor nu a fost cine avusese dreptate în ceartă, ci cât de departe ar fi ajuns lucrurile dacă Doina nu ar fi avut curajul să ceară ajutor din afara casei.