mâna la gură în timp ce lacrimile de recunoștință îi curgeau pe obraji.
Daisy a izbucnit într-un plâns puternic și dezordonat de fericire.
Era acel plâns care vine numai atunci când un coșmar lung și cumplit se termină, în sfârșit.
Valerie a tras-o în brațe, iar Penelope s-a întins din spatele mesei și i-a prins strâns mâna.
Gabriel s-a întors spre ea cu o privire plină de resentimente.
— Mi-ai luat absolut totul.
Penelope s-a uitat la Oliver, care dormea liniștit.
Apoi la Daisy, care îi ținea mâna cu încredere deplină.
— Nu, Gabriel, a răspuns ea calm, dar ferm. Doar am încetat să te mai las să ne iei nouă totul.
Judecătoarea Barrett a lovit ciocănelul de lemn o singură dată, clar și definitiv.
În fața tribunalului, soarele puternic al după-amiezii a străpuns norii cenușii de deasupra orașului Columbus.
Penelope ducea cu grijă scoica lui Oliver, iar Daisy mergea lipită de






Comments