să ajungă la nimeni.
S-a așezat și și-a trecut mâna prin păr.
— Am avut probleme… cu niște oameni. Era mai sigur să-i ascund așa.
A ridicat privirea spre ea.
— Puteai să-i păstrezi.
Marina a dat din cap.
— Știu.
— Și totuși ai venit.
Ea a zâmbit slab.
— Am o fetiță. Vreau să crească știind ce e corect.
Pentru prima dată, bărbatul a părut… uman.
A luat banii, i-a pus pe masă, apoi s-a dus într-o altă cameră. S-a întors cu un plic mai mare.
— Ia.
Marina a făcut un pas înapoi.
— Nu…
— Nu e milă. E respect.
Ea a deschis ușor plicul. Înăuntru erau bani.
— 10.000 de lei.
— Nu pot…
— Ba poți. Pentru copil.
Marina a simțit cum i se umezesc ochii.
— Mulțumesc…
Când a ieșit din apartament, lumea părea altfel.
Nu pentru că avea bani.
Ci pentru că, în sfârșit, simțea că nu mai e singură împotriva tuturor.
Acasă, Kira
Comments