din asta,” i-am spus Biancăi. „Independența nu vine din banii altcuiva.”
Am făcut un pas înapoi.
„Trebuie să mă întorc la muncă.”
De data asta, nu m-au oprit.
Când am intrat din nou în clădire, soarele se reflecta în geamuri și aproape m-a orbit. Dar nu mi-am ferit privirea.
În seara aceea, în garsoniera mea — nu mai era deasupra spălătoriei, ci într-un cartier liniștit din București — am stat pe balcon cu o cană de ceai. Nu era un palat. Dar era plătit din munca mea.
M-am gândit la fata care plecase cu un rucsac în spate și 150.000 de lei strânși leu cu leu.
Dacă ar fi fost în fața mea, i-aș fi spus atât:
Nu ești datoare nimănui pentru visurile tale.
Și pentru prima dată în viață, m-am simțit exact unde trebuie.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele,
Comments