eram bine. Șapte ani în care ai fi putut să mă suni fără să ai nevoie de nimic.
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Știu.
— Nu aveam nevoie să fii mândru de averea noastră. Aveam nevoie să fii tatăl meu.
Tata a început să plângă.
Nu îl mai văzusem plângând de când murise bunicul.
— Am fost un om slab, Gabriela. Am crezut că păstrez pacea în căsnicia mea dacă nu mă opun mamei tale. Dar am cumpărat acea pace cu relația mea cu tine.
Am simțit cum furia pe care o purtasem ani întregi începe să se amestece cu o tristețe profundă.
— Nu știu dacă te pot ierta acum, i-am spus.
— Nu îți cer să o faci astăzi.
— Dar vreau să încercăm să ne cunoaștem din nou.
Tata m-a privit cu ochii înlăcrimați.
— Mi-ar plăcea foarte mult.
Am început să ne întâlnim o dată la două săptămâni.
Uneori venea și
Comments