Sergio. Spre surprinderea mea, cei doi au descoperit că aveau multe lucruri în comun. Amândoi erau pasionați de istorie, de șah și de documentare despre construcții.
Într-o după-amiază i-am găsit în grădină, așezați la o masă, discutând despre o partidă de șah.
Tata râdea.
Nu mai auzisem râsul acela de foarte mulți ani.
— Gabriela, soțul tău este un trișor! a glumit el.
Sergio a ridicat o sprânceană.
— Nu trișez, domnule Arturo. Doar mă gândesc cu trei mutări înainte.
Am zâmbit.
Mi-aș fi dorit ca acea scenă să fi avut loc cu paisprezece ani mai devreme.
Dar eram recunoscătoare că o puteam vedea măcar acum.
Cu mama lucrurile au fost mult mai dificile.
Patricia continua să considere că o umilisem obligând-o să locuiască într-un apartament modest. Îmi reproșa că nu o invitam la evenimentele companiei și că nu îi cumpărasem o mașină nouă.
Într-o zi m-a sunat furioasă.
— Gabriela, am aflat
Comments