nunta ta. La faptul că nici măcar nu știu ce ai făcut în ultimii paisprezece ani.
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Am fost o mamă foarte nedreaptă, Gabriela.
Am simțit că mi se pune un nod în gât.
— Da, ai fost.
Mama a încuviințat.
— Știu.
— Și nu doar cu mine. L-ai umilit pe Sergio pentru o rană pe care a suferit-o ajutând alți oameni.
— Știu.
— Apoi, când ai aflat că are bani, ai venit să locuiești în casa noastră fără să ne întrebi.
O lacrimă i-a alunecat pe obraz.
— Știu, Gabriela. Și îmi pare rău.
Am privit-o îndelung.
Nu mai auzisem niciodată acele cuvinte din gura ei.
— Nu pot să-ți promit că totul va fi ca înainte, i-am spus.
— Nici nu merit să fie.
— Dar putem încerca să construim o relație diferită. Cu respect și fără pretenții.
Mama a început să plângă.
— Mi-ar plăcea.
Nu am îmbrățișat-o imediat.
Am
Comments